A Concise History of Romanians

Product Information

Pe 25 ianuarie 2018 a plecat dintre noi istoricul Neagu Djuvara. Vă propun, în memoria lui Neagu Djuvara, o evocare, apărută în 2018, tot în Literomania, având ca punct de pornire volumul de memorii „Amintiri din pribegie (1948-1990)”. ( Raul Popescu) De la începutul războiului, cum se-ntâmplase cu multă lume din București, ne retrăsesem în Moldova și chiar tata, care fusese mobilizat, era un inginer de valoare, care ieșise cap de promoție de la Politehnica din Berlin, el era mobilizat și s-a gândit că e prudent, din cauza, nu atât a războiului propriu zis, ci a foametei care bântuia la noi în țară, în 1916, s-a gândit să-și trimită mica familie, adică soția și cei doi copii, să-i trimită prin Rusia până în Franța. De ce în Franța? Pentru că tatăl său, bunicul meu, Trandafir Djuvara, era ministru plenipotențiar - astăzi am zice ambasador - în Belgia. Or Belgia toată era evacuată în Franța, la Le Havre”, spunea Neagu Djuvara, la emisiunea Digicult, în 2015. Chiar dacă se îmbrăca în straie populare, copilul de familie bună le trezea suspiciuni țăranilor adevărați. Pentru omul care a fost, dar mai ales pentru felul în care a respectat şi a onorat România Neagu Djuvara a fost decorat cu Ordinul Naţional Serviciul Credincios în grad de Mare Cruce. Iar pe 9 august 2016 academicianului i-a fost conferit Ordinul Naţional Steaua României în grad de Cavaler. Ajuns în acest punct, importantă mi se pare şi nota lui Djuvara referitoare la averea familiei regale: „Averea pe care a mai păstrat-o familia regală în străinătate era în mâinile fostului rege Carol al II-lea şi ale soţiei sale Elena Lupescu – a doua sau a treia, dacă e socotită valabilă căsătoria religioasă cu Zizi Lambrino, la Odessa, în 1918. După moartea lui Carol, la Lisabona, în 1953, Elena Lupescu şi credinciosul «slujbaş» al perechii, colonelul Urdăreanu, sinistră figură, sânge albastru şi inimă neagră, au pus mâna pe toată averea mobilă a fostului suveran. S-au mai adăugat, pentru a încurca lucrurile şi mai rău, şi acţiuni în justiţie ale lui Mircea Lambrino, fiul din prima uniune, recunoscută legitimă în anumite ţări”.

Când tata mai scotea din tolbă povești extraordinare, din criza rachetelor din Cuba, de pildă, sau din tot efortul de dezarmare la care a participat și el, am început să văd puțin diferit lucrurile. Tata povestește cu greu aceste lucruri și pot să înțeleg de ce, fiindcă el a lucrat și a trăit într-o perioadă în care majoritatea informațiilor erau secrete iar asta îți dă o deformare ce implică spaima de a povesti niște detalii. Dar după mulți ani, la o sărbătoare, la o masă de familie, tata a început să ne povestească întâmplări incredibile. Regarding Romanian history, Djuvara advocated continued and extensive research into what he believed was still unexplored territory. His views were often seen as undermining a Romanian national identity, mainly because of his expressing doubts on the scientific accuracy of most historic research done in Romania since the unification of 1918, and putting forward controversial hypotheses concerning the origin of the Romanians, such as advancing the theory that the vast majority of the nobility in the medieval states that made up the territory of modern-day Romania was of Cuman origin. [16] [17]De la Helsinki, familia a ajuns în Vest și a locuit un an în Franța, acolo unde se afla bunicul patern al lui Neagu Djuvara, diplomat de carieră. Apoi au plecat în Elveția. Pentru mama, cum ne îmbrăcăm, cum arată casa, cum aranjăm mesele de sărbători trebuie să fie niște opere de artă în sine, iar energia pe care ea o dedica acestor lucruri era ceva ieșit din comun și clar, din alte vremuri. Eu nu am moștenit întru totul această energie a ei de a transforma într-un proiect simpla masă organizată atunci când vin niște prieteni în vizită. Poate că am preluat câte ceva, dar nicidecum la dimensiunile la care făcea mama aceste lucruri. Istoricul Neagu Djuvara este înmormântat la Cimitirul Bellu din capitală" (in Romanian). Agenția de presă RADOR. 28 January 2018 . Retrieved 3 February 2022. Sandra Ecobescu: Cred că 2 sau 3 ani părinții mei nu au știut că am renunțat la jobul meu anterior, de director comercial la o serioasă firmă de logistică, fiindcă, după cum îți imaginezi, dincolo de ce ți-am spus poetic și frumos mai devreme, din punct de vedere financiar lucrurile nu erau la fel de poetice. Dimpotrivă. Oamenii veneau la cursuri, dar mulți erau invitați să putem testa reacțiile și interesul. Încet-încet au apărut și oameni care au înțeles că are sens să susțină printr-o taxă de participare aceste cursuri, Fundația și acest proiect care a crescut foarte mult. Așadar, părinții mei nu au știut mult timp că eu am renunțat la acest loc de muncă serios, unde lucrasem 7 ani și chiar mă jucam de-a fundația culturală și de-a educația alternativă. Dar după vreo 2 sau 3 ani mi-am făcut curaj și le-am spus că, de fapt, fac doar asta, iar salariul meu era nici jumătate din ce fusese înainte. Sigur că i-am scutit de acest ultim detaliu. Diplomatul Nicolae Ecobescu, tatăl Sandrei

La început nu era foarte clar încotro vrem să mergem, îți imaginezi, dar testând pe prieteni, pe cunoștințe, pe grupuri de studenți pe care i-am chemat la câteva întâlniri am realizat că există curiozitate, dorință de a participa la evenimente de acest gen, cu condiția să fie informale, relaxate, să stea în cerc, să poată vorbi, să poată întreba, lectorii să fie prietenoși, nu înfricoșători și plictisiți, cum se mai întâmplă uneori la facultate. Pe scurt, el a fost ambasador în două țări, în Elveția, când era foarte tânăr și mai târziu, în anii 80, în Grecia. A fost șeful protocolului de stat, ceea ce însemna că se ocupa de toate vizitele oficiale la nivel înalt, președinți, regine, regi, fie că veneau la noi, fie că primeau vizita președintelui țării noastre. Deci, era o persoană foarte dedicată și foarte pasionată de relații internaționale. A fost și în delegațiile României la Națiunile Unite, când era foarte tânăr. O amintire care îl urmărește și astăzi pe Neagu Djuvara este imaginea mamei sale cântând, la pian, lucrări de Chopin.

Popular stories

Neagu Djuvara: „Făcuse Conservatorul și era și talentată, fiindcă ieșise a doua de la Conservator, după Boscov, care devenise compozitor și pianist. Ea era o foarte bună pianistă și toată copilăria mea, trebuie să spun, și astăzi, din când în când, când aud Chopin cântat la pian, într-un anumit fel, care se apropie de felul școlii de la Viena din veacul al XIX-lea, imediat este mama, cântând Chopin.” Butu, Alina Grigoraș (18 August 2016). "Romanian historian Neagu Djuvara turns 100". The Romania Journal . Retrieved 28 March 2019. Cum ai gestionat lipsa tatălui tău, lungile plecări, venitul seara târziu și, probabil, o prezență permanent preocupată de treburi foarte importante? un fel, punctul meu de plecare nu era foarte diferit de al lui Pompiliu Eliade: aveam simtămânrul că adâncile prefaceri prin care trecuse tara noastră în veacul trecut prezentau caracteristici tipice ale fenomenului de aculturaţie în ipostaza unei întâlniri între două civilizaţii. Pe de altă parte însă, îmi dădeam seama că prezentarea unei asemenea teze risca să provoace la unii compatrioţi, chiar la intelectuali dintre cei mai luminaţi şi mai bine intenţionaţi, unele reacţii negative: afirmaţia că pe la 1800 ţările noastre nu aparţineau „civilizaţiei occidentale" e percepută de multi ca însemnând că ele nu făceau parte din Europa! „Atitudine antipatriotică!" Se uită că, de aproape un mileniu şi jumătate, Europa era tăiată în două. Erau „două" Europe. Prima ruptură se produsese o dată cu împărţirea imperiului roman în două, în 395. De o parte şi de alta a acelei linii de despărţire, cu totul arbitrară la început (tăia de-a curmezişul Iugoslavia de ieri!), aveau să se dezvolte cu încetul doua lumi care, cu toate că punţile nu vor fi rupte cu totul niciodată, vor evolua totuşi pe căi din ce în ce mai deosebite. „Falia" se va lărgi mai în-tâi când valul slavilor de sud va despărţi romanitatea apuseană de romanitatea răsăriteană şi de elenismul renăscut la Bizanţ; se va adânci o dată cu schisma din 1054 a Bisericii si, mai dramatic încă, după cucerirea Constantinopolului de către cruciaţi, în 1204. De atunci se poate vorbi de un adevărat clivaj între culturi, întărit statornic de nesfârşite dispute religioase. Stăpânirea otomană se va întinde o vreme şi asupra unei părti a lumii catolice, în Croaţia şi Ungaria, dar, în ansamblu, ea va coincide cu fosta sferă de influentă bizantină, pe care, în tot sud-estul european, o închide cu o adevărată „cortină de fier" avânt la lettre. O închide şi o îngheaţă în forme învechite, în vreme ce Occidentul catolic, apoi şi protestant, trece, de la începutul Renaşterii, prin uriaşe prefaceri pe toate planurile culturii – în înţelesul larg al cuvântului: religie, filosofie, ştiinţa, arte, instituţii, moravuri. Din toată această transformare, prea putin pătrunde în lumea noastră. Se poate chiar spune că în secolele al XVII-lea-al XVIlI-lea, pe măsură ce „turcocratia" – pentru a folosi expresia bizantinistului Petre S. Năsturel – se face mai apăsătoare în ţările române, acestea se vor îndepărta şi mai mult de modelul occidental decât fusese cazul în primele veacuri ale voievodatelor. Desi câteva influente occidentale se manifestă în artă, desi câţiva boieri sau pretendenţi la domnie (trei-patru într-un secol!) călătoresc în Apus şi sunt marcaţi de acea experientă, aceste fenomene rămân cu totul marginale şi superficiale, fără vreun impact real asupra „mentalului colectiv", asupra „tării". Sandra Ecobescu: Nici vorbă. Întâi de toate pentru că eu am refuzat să le spun părinților mei ce intenționez să fac, iar în al doilea rând tata îl cunoscuse pe Neagu Djuvara în tinerețe, aveam să aflu mai târziu, dar nu erau prieteni astfel încât să-l poată suna și să-i ceară ceva.

Neagu Bunea Djuvara ( Romanian pronunciation: [ˈne̯aɡu dʒjuˈvara]; 18 August 1916 – 25 January 2018) was a Romanian historian, essayist, philosopher, journalist, novelist, and diplomat. [1] Biography [ edit ] Early life [ edit ] Djuvara returned to his native country soon after the Romanian Revolution of 1989. Between 1991 and 1998, he was an associate professor at the University of Bucharest. During the early 1990s, he was a noted critic of Romanian political developments, and especially of the Mineriad and the National Salvation Front government. [2] [8]

Exilul

a b c d (in Romanian) Ovidiu Șimonca, "Neagu Djuvara: Sînt foarte îngrijorat de viitorul Europei unite" ("Neagu Djuvara: I Am Very Worried over the Future of United Europe"), interview with Neagu Djuvara at LiterNet, retrieved June 13, 2007 Această absență fizică a tatălui s-a transformat într-un model autoritar motivațional. Povesteam cu Neagu Djuvara la un moment dat și îi spuneam că oamenii din generația mea ori mai mari decât mine am descoperit lucrurile care ne-au fost ascunse, care nu existau în manuale, personalitățile despre care nu se putea vorbi, vedetele interbelice după Revoluție, când minunata editură Humanitas a scos acele colecții de autori extraordinari: Eliade, Cioran, iar printre ei și Neagu Djuvara. Ideea era că noi, cei peste 40 de ani, ne-am întors către o generație pierdută, oameni fugiți din țară sau oameni care au murit în închisori, să ne căutăm niște idoli sau niște modele, fiindcă eram certați cu perioada comunistă. Sora mea cea mare a fost adoptată de o familie de diplomați, iar eu și cu Cristina am ajuns în familia Ecobescu. Alexandru Barciuc, tatăl biologic al Sandrei, în rolul de criminalist, în seria BD în acțiune a b c Dennis Deletant, Communist Terror in Romania: Gheorghiu-Dej and the Police State, 1948–1965, C. Hurst & Co. Publishers, London, 1999 ISBN 1-85065-386-0 E vorba de teza lui de doctorat la Sorbona, De l'influence francaise sur l 'esprit public en Roumanie (1898), care a stâmit la vremea ei vii polemici, dar n-a fost tradusă în româneşte decât relativ recent: Influenta franceză asupra spiritului public în România, Ed. Univers, Bucureşti, 1982, cu prefaţă şi note de Alexandru Dutu.

He also wrote about what he called the "American hegemony" and its premises, analysing the influence which the United States and its foreign policy have had on the world and, more specifically, on Europe. He characterised the efforts of the United States to establish what resembles a hegemony in Europe and other parts of the world as a "Seventy-Seven Years' War" waged throughout most of the 20th century. [21] Cu toate că a trecut prin două războaie, a rămas orfan foarte devreme și a avut de înfruntat o mulțime de obstacole, Neagu Djuvara spune că a avut o copilărie perfectă: „Of, Doamne... Ce-mi lipsește acum este că am impresia unui gol: nu mai știu pentru ce trăiesc! Pe când, în tinerețea mea, aveam ambiții, aveam speranțe! Dovadă, totuși, din ambițiile astea am scris o grămadă de cărți!” Dacă ar fi să-l caracterizăm pe Neagu Djuvara într-un cuvânt? Clasă! Avea clasă! Din toate punctele de vedere!”, spune Theodor Paleologu, fost ministru al culturii. Din amintirile lui Neagu Djuvara nu lipsesc episoadele amuzante care l-au avut drept protagonist pe fratele său, Răzvan. Neagu Djuvara a însemnat un model care ar fi demn de urmat de foarte mulţi într-o lume în care nu-ţi găseşti un model pe care să-l urmezi. Prin viaţa şi opera lui rămâne în amintirea multor tineri şi a multor netineri, ca să nu spunem bătrâni. Dumnezeu să-l odihnească şi să-l ierte”.E serios, îmbrăcat într-un costum închis la culoare, este cel mai frumos dintre toți și își ia notițe foarte implicat. ei s-au liniștit și chiar s-au bucurat și entuziasmat când au început să apară interviuri cu mine, unde vorbeam despre fundație, auzindu-i pe lectori povestind în presă despre acest loc, văzând concerte la televiziuni serioase, participând la unele evenimente legate de noi și au realizat că treaba era serioasă. Sigur, ei și acum, după 13 ani, mă întreabă dacă mai facem ceva, dacă vine lume, dar asta este altă discuție. Following the establishment of Ion Antonescu's dictatorship and the start of Operation Barbarossa ( see Romania during World War II), as an officer cadet, he fought on the Eastern Front, saw action in Bassarabia and Transnistria, before being wounded in the arm during the Battle of Odessa (1941). [2] [3] [6] He stated that he gave up his interest in the far right after a 1943 dialog with fellow diplomat Victor Rădulescu-Pogoneanu, who convinced Djuvara to become "a supporter of parliamentary democracy". [3] Diplomat [ edit ] Eu nu am avut nicio amintire, imaginează-ți, iar ai mei își propuseseră să-mi povestească atunci când aș fi împlinit 18 ani. Cristina avea 5 ani la momentul accidentului, deci știa bine tot adevărul, dar a fost rugată să păstreze totul sub tăcere.